Magie sau miracol? Indiferent de felul în care numiți evenimentele inexplicabile, ceea ce contează este să credeți că ele există.

fb_img_1481561501671

Cuvântul magie indică o tehnică, care are scopul de a influența evenimentele și a domina fenomenele fizice și ființele umane, cu voința. Este magic ceea ce obțin în urma unei transformări interne. Este un eveniment inexplicabil, mai presus de legile naturale, asa cum definim și miracolul (de la latinescul “miraculum”, lucru minunat). În teologie este considerat un eveniment extraordinar realizat de către Dumnezeu însuși, în mod direct sau printr-una din creaturile sale. În limbajul comun, prin extensie, termenul miracol indică, de asemenea, un eveniment excepțional care stârnește mirarea.

Drept urmare, numiți cum doriți ceea ce vă voi povesti, nu contează definiția, ceea ce contează este să credeți că există miracole sau lucruri magice, astfel încât acestea să aibă loc în viața voastră.

Aveam în jur de doisprezece ani și negăsind nici un copil cu care să mă pot juca, luai decizia de a pleca să mă plimb. Îmi schimbai pantalonii, îmbrăcai jacheta de sex masculin, rămasă mică fratelui meu și devenită a mea și ieșii să hoinăresc pe străzile orașului. În mod normal, nu dădeam prea multă importanță lucrurilor pe care le purtam, dar anul acela era diferit, aș fi vrut să mă îmbrac mai bine, sau cel puțin ca hainele mele, chiar dacă erau utilizate și reutilizate, să fii fost măcar de o culoare care să mi se potrivească … “încă un pic de răbdare”, mi-am spus, anul viitor cu siguranță aș fi avut o jachetă doar a mea, mama îmi promisese. Gândurile rele care încercau să-și facă drum în inima mea, din fericire avură o scurtă durată, pentru că bulevardele orașului emanând o atmosferă ludică, formată din lumini, culori, pomi de Crăciun și diverse creații artistice care înconjurau ferestrele caselor și vitrinelor, ocupară  locul lor, transformându-le în bucurie. Acea explozie de culori devenise ghidul meu, pana când privirea mi se opri deasupra unei mică vitrină. “Wow!”, în fața unei genți, se afla o pereche de mănuși combinate cu un fular de lână. Nu mai văzusem niciodată mănuși atât de frumoase. Negre, o parte de blană sintetică urma să acopere încheieturile mâinilor, iar pe spatele mănușilor, o fâsie de strasuri în formă de stele le dădea o notă de eleganță. Îmi apăreau ca un miraj. Le doream! Le doream cu orice chip. Nu dorisem niciodată, ceva atât de mult. Mâinile mele goale, aproape înghețate, s-ar fi simțit extraordinar de bine în acele mănuși magnifice și eu n-aș fi dorit nimic altceva pentru întreaga perioadă de iarnă. În buzunar aveam doar o monedă de mică valoare … Inconștient, am început să mă rog: “Doamne, te rog, ajută-mă să le obțin, nu vreau nici mai mult nici mai puțin, as vrea doar suma exactă pentru a le cumpăra, nu cer nimic altceva! Te rog, cred că le merit, practic nu cer mai nimic, niciodată …” Nuuu, gândurile rele, în ciuda puterii voinței mele, începeau să recupereze rapid locul de unde câteva minute înainte fuseseră alungate. Bucuria începea să dispară lăsând spațiu tristeței și conștientizării sărăciei mele materiale. Trebuia să continui să accept faptul că nu-mi puteam permite să cumpăr nici măcar acea pereche de mănuși, chiar dacă nu costau prea mult. As fi putut insista cu mama să mi le cumpere, dar capriciul meu, pentru că până la urmă exact asta era (cum că nu erau indispensabile), ar fi însemnat să provoace un sentiment de vinovăție în mama, pentru faptul că nu reușea să-mi cumpere mai multe lucruri. În timp ce decideam să renunț la dorința mea inutilă, în mijlocul tuturor acestor gânduri amare, apăru unul mai dulce. Moneda din buzunarul meu era suficientă pentru a cumpăra lozul cel mai ieftin.”De ce să nu-l cumpăr?” Un minut mai târziu, stând pe o bancă, cu degetele mâinilor care tremurau de frig și emoții, răzuiam lozul care urma să devină minunatele, magicele mele mănuși noi. Răzuiam și mulțumeam, pentru că în adâncul inimii deja știam că voi primi rodul dorinței mele. Și așa a fost! Câștigai cifra exactă pentru costul acelor mănuși dorite asiduu.

Nu mi s-a mai întâmplat niciodată un alt episod similar, dar cu siguranță nu am mai crezut cu o asemenea forță și convingere ca în acel moment. Exact aceasta este cheia magiei, a crede cu tot cugetul. 

CRACIUN MAGIC SI FERICIT!

“Cine nu crede în magie este destinat să nu o întâlnească niciodată.” Roald Dahl

Foto: http://www.dorinmihai.com

Rispondi

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...